Arhive pe categorii: Jurnal

Ce uşor se schimbă omul şi cum îşi uită vorbele! Când tocmai ieri renegam cuvintele şi întrebam (a câta oară?) obsesiv „la ce bun?”, pregătit fiind să iau (încă) o pauză de la scris, iată-mă revenind la poziţia chircită, într-o … Continuă lectura →

Ultima oară când am fost cuprins de frenezia scrisului mi s-a terminat pixul după doar opt minute. În lipsa obiectului, am butonat puţin telefonul, şi atunci am descoperit faptul că a murit Camelia, că nu mai este „printre noi”, aşa … Continuă lectura →

Sau singurului meu cititor, depinde. Este o noapte rece. Stelele tremură și ele pe cer de frig, iar în parcul din spatele blocului o pisică miaună sfâșietor, cerând parcă să fie primită într-o locuință călduroasă, făcându-mă să am mustrări de … Continuă lectura →

Începând de ieri seară, am intrat în rândurile celor care folosesc Twitter. Așa cum poate s-a observat, în ultima vreme nu prea am mai scris, din diferite motive; timpul liber fiind principalul vinovat (probabil; ca să spunem așa). Cum se … Continuă lectura →

Mă lupt de o vreme cu gândul distrugerii. Îmi dă târcoale, mă apasă, îmi vizitează coșmarurile și-mi aduce vorbele lui Πύρρων: tot una şi asta şi cealaltă. Nu există afirmație care să nu poată fi contrazisă. Nimic nu contează cu … Continuă lectura →

Am deschis fișierul Word, am scris data și ora, și mă regăseam schimbând ora după alte cinci minute, deoarece gândurile nu voiseră să pornească în mod forțat. Dar au pornit, fiind încă o tentativă reușită de a scrie nedirijat de … Continuă lectura →

Simțeam neplăcut pulsul, parcă tot mai puternic, în gât, ca un șarpe care creștea și amenința să mă sufoce, în vreme ce mă târam căutând o ieșire la lumină, deși știam că drumul este lung și va mai trece o … Continuă lectura →

Mă pregătesc să mă îmbarc în călătorie. Pornesc muzica. Bruckner. A mai rămas o oră și vreo douăzeci și patru de minute din Bruckner. Din ceva mai mult de patru ore. Înainte de asta fusese tot el. Și tot ceva … Continuă lectura →

Mă grăbeam să deschis ușa, așteptat fiind de Wilhelm Meister, deși, trebuie spus, îl aveam în buzunar, când am întrezărit o apariție care m-a paralizat vremelnic. Nu am îndrăznit să ridic ochii, deși vedeam cu ajutorul vederii periferice că apariția … Continuă lectura →

Mergeam prin întuneric… (Da, acest lucru se întâmplă adesea, iar întunericul și singurătatea sunt locurile unde mă găsește, de cele mai multe ori, eterul, cu șoaptele sale stranii.) Și mă gândeam că am fost puțin cam dur cu un comentator, … Continuă lectura →