Arhive pe categorii: Onirice

Unde mi-e samovarul?

Taică-meu, unul dintre cei mai mari beţivi în viaţă pe care-i cunosc, m-a învăţat să nu amestec băuturile, sfat pe care el însuşi rareori l-a urmat. Bunicii şi străbunicii mei au fost şi aceştia mari băutori  – mai departe, memoria … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 1 comentariu

Şi nu am apucat să văd lumina

O străfulgerare de lumină invizibilă şi totul începe. Mişcare. Boabe minuscule de materie încep să danseze în întuneric; fiecare are sarcina sa precisă. Şi ceva începe să crească. “Ce voi fi, tată? Voi salva viaţa omului? Voi îmblânzi atomii? Voi … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 2 comentarii

Dialoguri cu un iepure

Lenea e păcatul meu cel mai mare. Sigur că da, se aude o voce din cuşcă, râzând. Mincinosule! Bine, dar e cel mai dulce. Ha-ha-ha! Încetează, iepure! Pretenţia intelectualităţii nu se menţine cu pierderea vremii citind Nabokov sau privind la … Continuă lectura

Publicat în Onirice | Lasă un comentariu

Sinestezii

Adonai!… Adonai!… De ce m-ai abandonat, Doamne? Rătăcesc prin frig în mijlocul necredincioşilor, aducându-mi aminte de soarele aprig al deşertului în care ne-ai dat viaţă. Puteam să gust soarele – avea gust de primăvară. Ce vremuri frumoase au fost!… Vocea … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 2 comentarii

Accesul interzis ateilor, epicureilor şi creştinilor

Numai adevăraţilor credincioşi le este permisă intrarea în templul meu. Nu avem nevoie de tot felul de zurbagii, care să ne tulbure vederea: de unii care spun că nu sunt zei; de alţii care spun că sunt zei, dar nu … Continuă lectura

Publicat în Onirice | Lasă un comentariu

Şi dacă suntem creaţia unui zeu nebun?

Imaginaţi-vă o fiinţă (îi vom spune aşa, de dragul convenţiilor) care există fără a-şi cunoaşte cauza propriei existenţe, cauză care se află adânc îngropată în sinele său insondabil. Fiinţa există fără a avea un scop, fără ca altceva în afara … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 7 comentarii

Delir

Cel mai adesea, gândurile îmi fug oriunde altundeva, dar nu spre mine. Nu şi acum însă: în aceste clipe sunt complet absorbit de sine şi de ceea ce se petrece înăuntru. Şi încă nu am înţeles legătura dintre oboseală şi … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 4 comentarii

Ex obscuris

Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Dar pământul era nedeslușit și ne’mplinit; și întuneric era deasupra genunii… Aproape adevărat, dar nu chiar. Lucrurile s-au întâmplat cam aşa: La început, Cel-etern a făcut materia. Dar aceasta era informă, fierbinte şi … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 14 comentarii

Vreau…

Ai mei m-au învăţat încă de mic despre faptul că am avea cu toţii un Tată în Ceruri care ne poartă de grijă, iar dacă vom crede cu adevărat în El şi Îl vom ruga ceva stăruitor şi sincer, dorinţa … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 20 comentarii

Ruga lui Ivan Vasilievici

Te văd cum mă priveşti cu ochii tăi temători. Şi ai dreptate să mă priveşti aşa: viaţa ta este în mâinile mele; a ta şi a întregului popor. Şi a voastră, netrebnici care staţi în jurul meu şi mă îngânaţi, … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 4 comentarii