Arhive pe categorii: Onirice

Şi dacă suntem creaţia unui zeu nebun?

Imaginaţi-vă o fiinţă (îi vom spune aşa, de dragul convenţiilor) care există fără a-şi cunoaşte cauza propriei existenţe, cauză care se află adânc îngropată în sinele său insondabil. Fiinţa există fără a avea un scop, fără ca altceva în afara … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 7 comentarii

Delir

Cel mai adesea, gândurile îmi fug oriunde altundeva, dar nu spre mine. Nu şi acum însă: în aceste clipe sunt complet absorbit de sine şi de ceea ce se petrece înăuntru. Şi încă nu am înţeles legătura dintre oboseală şi … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 4 comentarii

Ex obscuris

Întru’nceput a făcut Dumnezeu cerul și pământul. Dar pământul era nedeslușit și ne’mplinit; și întuneric era deasupra genunii… Aproape adevărat, dar nu chiar. Lucrurile s-au întâmplat cam aşa: La început, Cel-etern a făcut materia. Dar aceasta era informă, fierbinte şi … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 14 comentarii

Vreau…

Ai mei m-au învăţat încă de mic despre faptul că am avea cu toţii un Tată în Ceruri care ne poartă de grijă, iar dacă vom crede cu adevărat în El şi Îl vom ruga ceva stăruitor şi sincer, dorinţa … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 20 comentarii

Ruga lui Ivan Vasilievici

Te văd cum mă priveşti cu ochii tăi temători. Şi ai dreptate să mă priveşti aşa: viaţa ta este în mâinile mele; a ta şi a întregului popor. Şi a voastră, netrebnici care staţi în jurul meu şi mă îngânaţi, … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 4 comentarii

Acasă

Galopăm spre casă. Sudoarea îmi curge șuvoaie. Se amestecă cu cea a calului și devin una atunci când picură pe pământ. Suntem aproape ca o singură ființă. Simt cum animalul de sub mine nu mai poate, e epuizat, dar nu … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 3 comentarii

La ceas de noapte

La ceas de noapte, bat la porțile morții. Bat cu pumnii neputinței, scrâșnind din dinți până când aceștia se sparg în zeci de bucăți. Porțile grele ca păcatul nu se deschid – intrarea îmi este negată. Şi ochii negri plâng … Continuă lectura

Publicat în Onirice | Lasă un comentariu

Ardua caelo fulmina cum caderent

Expulzat… Cădere liberă… Şi singurul lucru la care mă pot gândi este înfrângerea. Un război pornit pentru că am refuzat să îngenunchez în faţa scârbavnicei creaturi. L-am avertizat că va eșua, că Lucrarea se va sminti, că omul va deveni … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 2 comentarii

În așteptarea morții

A trecut multă vreme… Poate prea multă. Nu numai de când nu am mai scris pe blog… Evenimentele au avut loc cu viteza fulgerului – viața mi s-a schimbat în mod radical. Trecutul a fost lăsat în urmă și un … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 6 comentarii

Supplicatio

Stăpână a cuvintelor, îți mai aduci aminte de toate acele nopți sub lumina ta binefăcătoare? Strălucire împrumutată, așa cum bârfesc sufletele meschine. N-am mai stat de multă vreme ore-n șir sub cerul nopții… Mi-e dor de tine, mamă sfântă… Tu, … Continuă lectura

Publicat în Onirice | 9 comentarii