Arhive pe categorii: Personale

Ai fost persoana în care am avut cea mai mare încredere. Mai multă încredere decât în mama. Dintre toate fiinţele care au trăit în această lume, pe tine te-am iubit cel mai mult. Dar mi-ai trădat încrederea şi te-ai îndrăgostit … Continuă lectura →

Nu am un răspuns, deși pe undeva se găsește o încercare mai veche (și acuzatoare) de a răspunde, iar titlul ar presupune că dețin acest răspuns. Nu știu de ce nu mai scriu; aceste vorbe nu sunt o revenire hotărâtă … Continuă lectura →

Te văd iarăși tânără, mergând desculță printr-un câmp cu flori, iar macii se înclină la trecerea ta. Ai părul de culoarea grâului copt, prins în două cozi groase și lungi, ca odinioară, iar chipul îți radiază. Ești frumoasă! Și zâmbești … Continuă lectura →

Ce anume este acel lucru care îi face pe oameni să creadă că alţii mint atunci când afirmă ceva? Este oare faptul că şi ei fac asta – şi ei mint adesea? Pare firesc; dacă eu mint, atunci mă aştept … Continuă lectura →

Dragilor, bântuie pe aici nişte personaje, neinvitate şi neagreate de către mine, şi care au senzaţia că aş comenta pe propriul blog sub alte pseudonime, agresându-mi verbal cititorii (comentatorii) mai puţin amabili. Oricât de nebun aş părea, astfel de lucruri … Continuă lectura →

A-fi-cu-cineva sau a-fi-singur… În majoritatea timpului, nu suntem singuri. Aşa cum observa omul din munţi, despre care am menţionat anterior, ne pierdem în cotidian, în realitatea „noi” sau „noi-doi”. Vine însă şi acel moment când realizezi că eşti, de fapt, … Continuă lectura →

Pe vreme de furtună, apele oceanului sunt agitate şi-nspumate. Dar în adâncuri, acolo unde întunericul e veşnic, domneşte liniştea. Pe tărâmurile abisale chiar şi bestiile ascunse sub nisipuri, care pândesc bietele creaturi nebănuitoare, îşi săvârşesc oribilele fapte într-o tăcere mormântală. … Continuă lectura →

Vorbele nu mai curg aşa cum obişnuiau s-o facă, se spune. Iar în rarele ocazii în care curg, fac asta în direcţia greșită, sau aşa am auzit. Sau, s-o spunem de-a dreptul, le lipseşte patosul de altădată. Iar dacă nici … Continuă lectura →

Am fost acuzat că sunt un scriitor – că înșir cuvinte care sună bine, dar nu înseamnă ceva cu adevărat. Am fost acuzat că iubita mea nepământeană nu-mi inspiră nici pe departe atâta patos scriitoricesc precum nevăzuta – că am … Continuă lectura →

Timpul trece… Trece atât de repede, încât parcă mai ieri nici nu te cunoşteam. Iar acum… Acum am senzaţia că am petrecut deja o viaţă împreună. Sau două. Ştiu, am mai spus asta. Ideile şi vorbele mele sunt ciclice, ai … Continuă lectura →