Arhive pe categorii: Tentative literare

În urmă cu vreo lună de zile, eram împreună cu prietenul meu M., scriitor faimos, în barul X, și savuram câte un pahar cu bere, asezonat cu vorbe bine cântărite (cel puțin, de către mine; M. părea absent, vorbind oarecum … Continuă lectura →

Numele meu este Daimon Henry-Daniel de Rohan. Prenumele meu ciudat mi-a fost dat după un strămoș care a ajuns la nebuni, susținând că un iepure demonic i-a ucis soția; aceasta fiind de fapt nevătămată și neavând vreun iepure. Scriu aceste … Continuă lectura →

Își privi oarecum absent ceasul de colecție, din aur masiv, al cărui secundar, pe care se aflau diamante minuscule, se plimba neobosit de la nord spre est. În curând, totul urma să se încheie, și încă o sută de milioane … Continuă lectura →

Pavel deschise uşa, cu sufletul plin de speranţă pentru ceea ce va să urmeze. Se înscrisese în Cercul de Ateism al facultăţii, unde, spera el, urma să aibă dezbateri însufleţite cu ateii şi apoi, graţie vivacităţii şi elocvenţei sale, trebuia … Continuă lectura →

Dintre toate cele pe care le-am numit iubite, tu ai fost singura care mi-a rămas în suflet ca o amintire suavă şi vie, asupra căreia timpul nu a acţionat ca un asasin mnemonic. Aşteptam cu emoţie reîntâlnirea cu tine, deşi nu … Continuă lectura →

Un cuplu. Tânăr. (Faptul că erau un cuplu nu s-a dezvăluit privirii mele de la început. Iniţial mi-au părut doar doi tineri fără vreo conexiune între ei, în afara apartenenţei la clanul zombificaţilor.) Cei doi stau pe o bancă într-un … Continuă lectura →

La bătrâneţe, viaţa destrăbălatului este una chinuitoare. Înconjurat de atâtea cărnuri roz, tari şi fragede, iar el să nu mai poată stârni cuiva poftele trupeşti care încă sălășluiesc într-însul, deşi în ultima vreme are unele dificultăţi în această privinţă. Desigur, … Continuă lectura →

Multă vreme oamenii au considerat că furnicile sunt conduse de un rege, ambiţia anticilor neputând să admită că societăţile furniceşti ar fi diferite de cele umane. Apoi, cercetând cu mai multă atenţie interioarele muşuroaielor, oamenii au constatat că furnicile sunt … Continuă lectura →

Eu sunt Asmodai, conducătorul legiunii a VII-a de daimoni a Armatei Celui Nenumit din Şamayim. Sunt mai bine de 40.000 de ani de când suntem în lumea aceasta, fugari din calea mâniei lui Adonai, împăratul etern din Şamayim, după ce … Continuă lectura →

Nimănui nu-i trecuse prin minte că un astfel de lucru s-ar putea întâmpla vreodată. Imaginaţia oamenilor crease tot felul de monştri, dar el era ceva nemaivăzut. Până în acea zi fusese la fel ca toţi ceilalţi. Bine, poate puţin diferit. … Continuă lectura →