Stimate domn

Băi, curvare! Ți-am mai adresat eu vreun cuvânt, după acel e-mail la care nu ceream să (de fapt, insistam să nu) primesc un răspuns? Ce amenințări visezi? Te-am numit eu pe undeva, în mod explicit? Eu vorbesc de un nene curvar, susurător de cuvinte damelor proaste, un donjuan, un seducător în serie, un destrăbălat, un ins fără principii morale, care minte așa cum respiră, șoptindu-le vorbe dulci de iubire proastelor și curvelor măritate de pe WordPress, în timp ce el are nevastă și copii acasă și nu are vreo intenție de a schimba ceva cu viața sa, voind de la proaste doar sex sau măcar să le simtă că sunt ale lui, trup și suflet, chiar dacă, dintr-un motiv sau altul, nu ajunge cu ele în pat. Ei, curvare, dacă te recunoști în ceva din toate acestea, atunci despre tine vorbeam. Dacă nu, atunci nu ești tu. Iar nevastă-mea, care se visează un fel de izbăvitoare a suferinzilor, fie aceștia și unii dintre cei mai infami, din câte știu, ți-a juruit doar iubire nepieritoare, deși nu credea vreun cuvânt din câte îi spuneai. Și ai crezut cumva că ea te-a găsit? Nu, curvare, eu te-am găsit și i te-am arătat ei. Și, ce să vezi, ”iubirea” i s-a evaporat ca prin farmec, în fața avalanșei de minciuni pe care i le-ai spus. (Între noi fie vorba, eu o bănuiesc că i-a trecut ”iubirea” atunci când te-a văzut cât ești de urât. Dar nu mai spun asta nimănui, să mai poată visa proastele la tine.) Cu toate că, în afara câtorva detalii minore, tu te-ai dovedit a fi exact așa cum i te-am schițat eu în portretele din acele postări din martie și aprilie 2016, pe când ea încă nu-mi devenise soție și noi eram mereu pe marginea abisului. Dar, na, o știi și tu: femeile sunt cam proaste de felul lor și cred orice vorbă de iubire, oricât de ridicolă și suspectă ar fi. Deși prefer să cred că a mea a ajuns în această situație jenantă, halucinantă și înnebunitoare (pentru mine) convinsă fiind, în mod absolut naiv, că te poate deturna de la calea ta de individ desfrânat. Absurd, știu, de parcă ai fi vrut așa ceva vreodată. (Hai să râdem împreună la asta!)

Relaxează-te însă, curvare, dacă voiam să-i fac rău insului despre care vorbesc și despre care știu deja de mai bine de o săptămână cum îl cheamă, și pe el, și pe nevastă-sa, unde lucrează și în ce sătuc locuiește, câți copii are și cum îi cheamă etc, etc, nu crezi că m-ar fi văzut, o singură și ultimă dată? M-ar fi văzut deja, curvare, îți garantez asta. Dar eu nu am vreo intenție să-i fac rău acelui ins, curvare. Sau ție, dacă te recunoști cumva în portretul individului. Eu te stimez și te admir, curvare, chiar dacă îmi faci scârbă. Nu ți-aș arunca nici măcar un scuipat între ochi, să nu mă murdăresc, dar ai toată admirația și stima mea, curvare, pentru cum le-ai prostit pe ”inteligentele” de pe WordPress și nu numai. Adică, tocmai tu, un țărănuș dintr-un fund de sat, un pârlit, fără prea multă educație, fără o situație materială deosebită, gras, bătrân și urât cu spume… Cum să nu admiri o asemenea realizare nemaivăzută? Cum să nu rămâi uimit când afli că sunt proaste care te văd ca pe un zeu grec? (Apropo, tanti pârâcioasa nu te-a văzut sau ce mama dracului? Ce zeu visează, suferă și de cecitate la propriu? Sau se referă la Hefaistos? – Doamnă, dacă nu l-ați văzut, vă pot spune unde găsiți o fotografie cu ”zeul” dvs. Iar dvs. nu v-am cerut decât să-mi spuneți cum v-ați eliberat de el, pentru că așa crezusem: că ați reușit. Nu știam că nu sunteți eliberată deloc și veți continua să-i închinați ode grețoase. – Deși poate mă înșel și aia e pentru prostul dvs de acasă sau vreun alt iubit, nou-nouț. – Nu am intenționat nicio clipă să vă anunț soțul că sunteți o mincinoasă trădătoare. Asta o las în seama conștiinței dvs.)

Da, curvare, realizările tale cu femeiuștile sunt impresionante, având în vedere cele spuse mai sus. Mai ales, considerând că ești al dracului de urât. (Parcă am mai spus asta?) Eu, recunosc, dacă aș vrea să obțin ceea ce vrei tu de la proaste, ar fi suficient să-mi pun o fotografie la profil. Și eu chiar arăt ca un zeu grec, demonic, întunecat și frumos (femeile chiar se uită pe stradă la mine, uneori penibil de insistent). Aceleași proaste care sunt în plasa ta ar fugi atunci la mine. Ar trebui doar să am asemenea scopuri abjecte și să mai susur niște poezii și citate de prin filosofi. Dar nu sunt o asemenea ființă detestabilă, curvare, stai liniștit; mai poți pescui o vreme în balta cu proaste wordpressiste. Până va seca. Pentru că proastele vor continua să creadă indivizi ca tine, în veacul vecilor, n-ai ce să le faci.

Drum bun, curvare. Și multe realizări în datul pe spate al damelor inteligente. De la mine nu ai găsit ceea ce căutai, așa cum spunea Camelia că vei face într-o zi. Poate de la următorul. Poate acela te va considera demn de a fi tratat ca un adversar și nu ca un vierme, și va hotărî să se ivească în calea ta, cu gânduri de ură. Eu nu pot să te privesc fără să pufnesc în râs, deși te felicit pentru munca depusă și lungul șir de proaste (mai mult sau mai puțin inteligente) bifate. Neplăcut este însă faptul că, pe lângă cele care știu că este doar un joc și-l joacă împreună cu tine, știind că le minți, dar plăcându-le să-ți asculte jurămintele de iubire, vei (mai) da și peste unele visătoare, pe care le vei răni, cel mai probabil. Ce fel de ins barbar ești, curvare, dacă simți plăcere rănind niște biete femei prostuțe? Cum te poți privi zilnic în oglindă fără să roșești?