Arhive pe autori: Ragnar

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.

De ce nu mai scriu

Publicat pe 20 noiembrie 2021 de Ragnar

Nu am un răspuns, deși pe undeva se găsește o încercare mai veche (și acuzatoare) de a răspunde, iar titlul ar presupune că dețin acest răspuns. Nu știu de ce nu mai scriu; aceste vorbe nu sunt o revenire hotărâtă … Continuă lectura →

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Și noi, mama…

Publicat pe 29 martie 2020 de Ragnar

Te văd iarăși tânără, mergând desculță printr-un câmp cu flori, iar macii se înclină la trecerea ta. Ai părul de culoarea grâului copt, prins în două cozi groase și lungi, ca odinioară, iar chipul îți radiază. Ești frumoasă! Și zâmbești … Continuă lectura →

Publicat în Personale | Lasă un comentariu

Câinii iadului

Publicat pe 22 martie 2020 de Ragnar

De câte ori mă apuc să scriu ceva am senzaţia vagă a faptului că am mai scris ceva asemănător mai demult (ciclicitatea perpetuă a ideilor fixe şi puţine care ne bântuie minţile sau întâmplările spuse de mai multe ori, ca … Continuă lectura →

Publicat în Delirante, Onirice | 4 comentarii

Antisocial

Publicat pe 23 septembrie 2019 de Ragnar

Sunt mai mult de patru ani de când lucrez singur, iar acest lucru a contribuit la îndepărtarea mea de orice dorinţă de socializare, cu oricine şi oriunde. (Bine, a mai existat o cauză, dar despre aceasta va fi vorba altă … Continuă lectura →

Publicat în Gânduri | 2 comentarii

Visând

Publicat pe 19 august 2019 de Ragnar

Moartea bate la uşă şi o face de o vreme, dar încă nu sunt pregătit să-i deschid. Fie, recunosc: asta, dar şi faptul că nu suport să-i văd rânjetul idiot de pe chip. Are loc această intruziune plină de neobrăzare, … Continuă lectura →

Publicat în Onirice | Lasă un comentariu

Dormind

Publicat pe 15 august 2019 de Ragnar

Două zile la rând am preferat să dorm în loc să scriu și dorm și acum, în timp ce-mi imaginez că scriu și țin carnețelul într-o mână, fiind gata-gata să-mi cadă, și pixul în cealaltă, stând aplecat ușor în față, … Continuă lectura →

Publicat în Onirice | Lasă un comentariu

Folosind cuvinte precum duce şi aduce

Publicat pe 12 august 2019 de Ragnar

Ce uşor se schimbă omul şi cum îşi uită vorbele! Când tocmai ieri renegam cuvintele şi întrebam (a câta oară?) obsesiv „la ce bun?”, pregătit fiind să iau (încă) o pauză de la scris, iată-mă revenind la poziţia chircită, într-o … Continuă lectura →

Publicat în Jurnal | Lasă un comentariu

Semn de viaţă

Publicat pe 11 august 2019 de Ragnar

Ultima oară când am fost cuprins de frenezia scrisului mi s-a terminat pixul după doar opt minute. În lipsa obiectului, am butonat puţin telefonul, şi atunci am descoperit faptul că a murit Camelia, că nu mai este „printre noi”, aşa … Continuă lectura →

Publicat în Jurnal | 1 comentariu

Epitaf pentru Camelia

Publicat pe 24 martie 2019 de Ragnar

Am aflat ieri despre moartea Cameliei… Drumurile noastre virtuale s-au intersectat de destule ori, nu întotdeauna într-un mod plăcut (mai ales în perioada recentă), însă au fost și vremuri mai bune. Mărturisesc faptul că am simțit o emoție profundă la … Continuă lectura →

Publicat în Gânduri | 4 comentarii

De ce râd atunci când sunt singur

Publicat pe 10 ianuarie 2019 de Ragnar

(Abia am terminat de scris acest titlu, când am avut o senzaţie puternică de deja-vu: am mai scris un articol cu acest titlu, am mai avut o astfel de idee? În fine, cui îi pasă, să continuăm.) Era o poveste … Continuă lectura →

Publicat în Delirante | Lasă un comentariu