Manifest către bloggerii mici

Aceasta este prima postare, dar nu este primul meu blog; mai am unul pe platforma wordpress. Am decis să îmi mai fac unul, care să fie privat, adică să nu știe prietenii și familia mea de el, pentru a mă putea desfășura în voie. Unii dintre amici s-ar putea să mă recunoască, dar îi avertizez că își asumă riscul de a fi dezamăgiți, dacă vor citi acest blog.

Încep cu un manifest către bloggerii mici – din care și eu fac parte -, într-o încercare de a-i trezi din letargie. Blogosfera nu este un mediu fair-play, cel puțin nu din punctul meu de vedere. Atunci când mi-am creat primul blog, am adăugat la blogroll doar blogurile pe care le (mai) citeam. Cu timpul, am adăugat și alte bloguri, pe care nu le citeam, însă autorii lor mă adăugaseră în blogroll. Am considerat că așa este gentil, să-i adaug la blogroll, chiar dacă opiniile lor nu mă interesau câtuși de puțin. Aceasta este calea onorabilă de urmat.

Acest lucru nu se întâmplă însă și în blogosfera românească. Bloggerii mari, care muncesc din greu pentru a crea conținutul paginilor publicate, îi ignoră pur și simplu pe fraierii care au link-uri către ei. În marea majoritate a cazurilor. Cei aflați la vârful blogosferei au format niște mici găști, dându-și reciproc ping-uri, pentru a se menține în fruntea infamului Zelist. Ce câștigă cei care le dau ping-uri și au link către bloggerii mari? S**t! Atâta vreme cât ping-urile și link-urile nu se bazează pe reciprocitate, beneficiul este un mare zero barat; pentru bloggerii mici. Dar aceștia persistă în imbecilitatea lor. De ce? Beats me!

Însă există o soluție. Dacă toți bloggerii mici vor șterge link-urile către bloggerii mari, aceștia vor intra în picaj în zelist. Sigur, unii s-au scos din acel clasament, considerându-l neconform cu standardele lor. Dar continuă să beneficieze de trafic din partea sutelor de bloguri mici care linkează către ei.  Și să nu uităm de partea financiară! Ați văzut câte reclame au bloggerii mari pe site-urile lor, de arată ca niște tabloide? Imaginați-vă câți fraieri le clickuiesc reclamele zilnic! Ies ceva verzișori de aici! Nu se îmbogățesc din asta, dar… Unul se lăuda printr-un ziar, acu’ vreo trei ani, că scoate 30.000 € pe an! Probabil exagera, dar cine știe? Așa că de ce le oferiți trafic unor dobitoci, care nici măcar nu au link către voi? Măcar din politețe…

Dacă se întâmplă să le citiți blogurile, faceți o pagină separată de blogroll, unde să adăugați blogurile interesante (pentru voi), dar care sunt unfair și nu vă întorc favorul.
Până la urmă, scriem pe bloguri pentru ca alții să ne citească, iar dacă niște nesimțiți vor să beneficieze de trafic, link-uri și ping-uri fără să ofere nimic în schimb, de ce îi ajutați să fie la vârful blogosferei și să aibă o droaie de cititori? Lăsați-i să se înece singuri cu lăturile lor!
Nu mai oferiți ceva ce nu primiți înapoi. Credeți că este normal așa, ca unii să aibă audiențe uriașe, scriind articole de trei-patru rânduri, inspirate de prin ziare, iar alții abia să strângă 30-40 de vizitatori pe zi, doar din simplul motiv că nu știe lumea de ei? Am descoperit bloguri aflate mai jos de locul 3.000 în Zelist, dar a căror autori au mai mult talent în unghia de la degetul mic decât majoritatea bloggerilor din top 100.

Ce reprezintă un blog la urma urmei? Avem nevoie de încă niște tabloide, care să ne prezinte știrile zilei, în opinia unor cretini semidocți? Intelectuali nu prea sunt prin blogosferă, deși unii se cred așa ceva. Există însă câțiva bloggeri care au talent și fac o serie de exerciții pseudo-intelectuale reușite (!), un preludiu al unor opere literare. Problema este că în România nu avem în acest moment intelectuali. Avem niște lepre, educate și citite, dar nu avem intelectuali. Așa că, blogosfera reprezintă un amalgam de teme diverse, majoritatea blogurilor de la vârf fiind un talmeș-balmeș. Desigur, mulți speră, ca pe viitor, să-și vândă domeniile pe bani frumoși, dar doar câteva bloguri pot fi continuate fără amprenta autorilor lor. Iar acestea seamănă binișor cu tabloidele, doar că au o notă personală.

Așa că repet întrebarea: de ce îi ajutați pe niște nesimțiți? Credeți oare că din asta trăiesc? De asta faceți click pe reclamele de pe blogurile lor, ca să-i ajutați? Nu mai bine donați niște bani unor persoane care au nevoie cu adevărat de asta? Ca de pildă această fată? Ați sărit cu toții să-l ajutați pe Daniel Răduță – inclusiv celebritățile -, dar, desigur, omul se afla pe moarte. Adelina doar suferă îngrozitor, nu se află în pericol iminent, așa că blogosfera a hotărât că nu merită ajutor.

Mai amuzant este că unii șmecherași au blogroll ascuns. Adică le place că fraierii îi pinguiesc și linkuiesc, dar nu vor să ofere nimic. F*ck off! Aceștia sunt cei de cea mai joasă speță. Știți despre cine vorbesc, că sunt cocoțați acolo-n vârf, pe zelist.

Faceți ce trebuie și ștergeți link-urile către dobitoci! Dacă omul vă întoarce favorul, atunci merită să fie în blogroll, dacă nu… Limitați-vă la a adăuga la blogroll-ul aflat pe prima pagină doar amicii și blogurile fair-play, care au link către voi. Pe dobitoci, expediați-i pe un blogroll ascuns (dacă îi citiți) sau băgați-i undeva, la întuneric.

PS: Dacă se simte cineva vizat de acest articol, so sorry, bite me! Iar dacă vreți să mă pinguiți, spre a mă face de rușine, thanks! Mai câștig și eu ceva trafic.
Cât despre blogroll-ul personal, acesta se va contura în timp. Dar, dacă mă va adăuga cineva, să fie sigur că-i voi întoarce serviciul, de îndată ce voi observa apariția link-ului.