În ajun de Sabracabama

A mai rămas doar o zi și începe Sabracabama. Cum, nu știți ce reprezintă Sabracabama? Găsesc asta destul de ciudat, având în vedere că mulți dintre voi, la fel ca mine, sărbătoriți asta în fiecare an. Nu se poate spune că n-ați știut că făceați asta. Ce, erați băuți? Animalelor! Mai treziți-vă și voi, măcar o dată la două zile!

Există un gen de oameni, destul de mulți în zilele noastre, care ridică din sprâncene la auzul unor cuvinte precum Iisus, pocăință, biserică, preot, Maica Domnului, Sfântul Duh șamd. Tot anul predică împotriva acestor noțiuni, luându-i în râs pe cei care se numesc creștini, pe cei care merg la biserică sau se roagă unui zeu închipuit din ”ceruri” și care știu pe de rost cuvinte dintr-o carte scrisă, spun ei, de Dumnezeu, deși aceasta a fost scrisă, indubitabil, de oameni. Îi atacă pe creștini și pentru că aceștia îl cred și pe un nebun pe nume Saul din Tars, care prigonea secta creștină la începuturile acesteia și care s-a pocăit după ce, spune el, a avut o revelație divină, și nu niște halucinații, urmate de o criză de conștiință sau viceversa și care l-au dus la fanatism; nebun care, deși maestrul său, pe care nu-l cunoscuse vreodată, predica pentru respectarea legii lui Moise, afirmă că legea lui Moise este așa, un fel de recomandare, și o putem ignora fără probleme.

Acești oameni își spun, în general, atei sau liber-cugetători. Ei resping orice ține de creștinism, pentru că, zic ei, au văzut ”lumina” și s-au eliberat de religie. Îi deplâng, dar îi și disprețuiesc pe cei care zac în continuare prinși de întunericul religiei. Unii dintre ei chiar luptă cu toate mijloacele pentru a-și elibera frații de asuprirea religiei. Nu cu foarte mult succes, aș adăuga. Frații lor sunt, din păcate, prea orbiți de evlavia lor și prea leneși sau nedornici să cerceteze cu propriile lor minți cum stau lucrurile cu zeii la care se închină. Nu văd nici măcar idolatria în care au căzut și se închină chiar și la cadavre. Dar asta era interzisă de legea lui Moise, iar Saul/Pavel a spus că aceasta este desuetă, așadar, e voie.

Cu toate acestea, când se apropie sfârșitul anului, mulți dintre acești atei, acești liber-cugetători sărbătoresc… Crăciunul. Famenilor! Ce înseamnă asta? Ați uitat ce reprezintă Crăciunul?! Sintagma ”nașterea Domnului” are vreun înțeles pentru voi? Cum, vă plac și colindele, și bradul, și cadourile, și mâncarea de sărbători? A, de fapt, voi țineți o tradiție sau ceva de genul ăsta? Asta vreți să spuneți? Ce, vreți să fiți și voi ”în rândul lumii”? De-ăștia mi-erați?! Ipocriților! Cum rămâne atunci cu faptul că sunteți deosebiți, unici, nonconformiști, că nu sunteți ca restul lumii, precum masele needucate și abrutizate? Renunțați la toate astea, pentru brad, cadouri, băutură și mâncare? ”Suntem slabi, ne pare rău. Suntem oameni, la urma urmei. Și e numai de Crăciun.” Bine, să zicem.

Și apoi vine Revelionul sau Anul Nou – peste câteva zile vom trece în anul 2016. Așadar, au trecut 2016 ani de la… Să fie oare ab urbe condita? Nu, pentru că atunci ar fi anul 2769. Să fie atunci de la facerea lumii? Nu, pentru că evreii zic că asta s-a întâmplat doar cu vreo 5776 de ani în urmă, iar anul nou a fost în septembrie. Să fie oare de când și-a mutat Muhammad corturile de la Mecca la Medina? Nu, pentru că șmecherul ăla și-a început răspândirea minciunilor sale destul de recent, doar de vreo 1437 de ani islamici. Atunci, de la ce/cine numărăm noi anii? Hopa! Se pare că tot de la Iisus. Serios? Vă pregătiți să serbați intrarea într-un nou an care ține tot de religia creștină? Cum rămâne atunci cu ateismul, cu falsitatea creștinismului etc.? A, numai de data asta? Păi faceți asta an de an, până la sfârșitul vieților voastre. Nu ar fi mai bine să numărați anii de la alt eveniment? Poate de la nașterea lui Epicur, când o fi fost asta. Sau de la dispariția dinozaurilor. Nu-i nimic dacă nu știm data exactă, o inventăm. Sau și mai bine de la nașterea lui Darwin. Cu toții știm ce om mare a fost; el a dat semnalul de trezire din somnul rațiunii, arătându-ne că suntem, de fapt, maimuțe. Sau poate ar fi mai bine să numărați anii de la propria naștere, de exemplu: anul 75, După Richard; sau anul 41, După Remus; sau anul 86, După Ion.

În fine, am obosit. Să mai închinăm un pahar în cinstea acestei mari sărbători a ateilor și a liber-cugetătorilor, pe numele ei Sabracabama. Tot nu v-am spus ce înseamnă, nu? SĂrbătoarea BRAdului, CAdourilor, BĂuturii și MÂncării, o sărbătoare ținută de toți fățarnicii din lume, inclusiv de către mine.