O iubire ca-n poveşti

Dintre toate cele pe care le-am numit iubite, tu ai fost singura care mi-a rămas în suflet ca o amintire suavă şi vie, asupra căreia timpul nu a acţionat ca un asasin mnemonic. Aşteptam cu emoţie reîntâlnirea cu tine, deşi nu eram foarte sigur unde te voi găsi şi dacă te voi găsi. Ultima oară când te văzusem, fusese în urmă cu trei ani, dar atunci erai atât de departe de mine încât nu ţi-am putut distinge trăsăturile – am ştiut doar că eşti tu. Am sperat că vei veni, la fel ca altădată, să mă vezi, dar m-am înşelat. Nu luasem însă în considerare posibilitatea ca tu să fi plecat din casa părinţilor tăi. Am aflat ulterior că nu mai locuieşti acolo şi că acea fundaţie – pe care urma să se ridice viitoarea ta casă – a rămas un proiect care probabil nu va mai fi realizat. Am aflat şi că soţul îţi era plecat pe meleaguri străine, unde îşi cheltuie banii la curve, iar tu locuieşti în casa mamei lui. Am înţeles de ce nu ai venit atunci să mă vezi. Am sperat mereu că poate data viitoare…

Şi apoi, anul trecut, am ajuns iarăşi în locurile copilăriei noastre. Nu mai speram să te văd, de data asta; nici nu ştiam pe unde mai eşti. Dar gândul îmi era tot timpul la tine. Am mers prin locurile atât de dragi nouă: am stat lângă mormântul copacului sub care ne adăposteam de ploile uşoare de toamnă şi am simţit fiorul absenţei crengilor sale protectoare; am stat pe acelaşi scaun unde stăteam în timpul vizitelor tale în casă, rememorând imaginea ta şi a picioarelor tale albe, ieşind de sub vreo fustă scurtă şi înflorată; m-am plimbat cu pas lin prin livada verde-ruginie şi mi-am adus aminte de felul în care mă priveai şi îmi zâmbeai cu acei ochi de un verde crud, iar părul de foc ţi se înfoia, în timp ce jucam acele partide de badminton, peste un fileu atârnat de doi copaci – nici măcar aceştia nu mai sunt acum. Oriunde mă întorceam erai şi tu prezentă.

………………………………………………………………………………………………………………………

Mai rămăsese doar o zi până la plecarea mea şi mă duceam să cumpăr câte ceva pentru drumul de a doua zi. Am tresărit când o femeie grăsuţă m-a oprit şi m-a întrebat ce mai fac. Am privit-o în ochii ei spălăciţi, ce păreau că fuseseră odată verzi, şi nu am ştiut cine era. Adică Eu n-am ştiut, dar fiinţa-laolată, acea parte guralivă şi uşor iritantă a omului, părea să ştie cine este şi preluase deja iniţiativa şi declanşase o discuţie de complezenţă, în timp ce Eu mă retrăsesem ca de obicei în biroul neural unde îmi petrec timpul absorbit de diverse chestiuni metafizice şi nu numai. Nici nu eram foarte atent la ceea ce se întâmplă. Într-un târziu am realizat cine era femeia respectivă: erai tu. Atunci am început să urlu şi să-mi devastez biroul neural spunând lucruri de felul următor: „Cum de ai ieşit din casă îmbrăcată în rochia aia?! Chiar nimeni nu o iubeşte pe femeia asta, să-i spună că este o rochie oribilă, care o face să arate ca un pepene turtit, şi să n-o lase să iasă aşa din casă?! Şi de ce eşti atât de grasă?! Nu ai fost niciodată aşa! Unde-ţi este verdele din ochi? Şi rochia!… Nu!… De ce este rochia aşa de urâtă?…”

După un interval de timp care mi s-a părut exagerat de lung, fiinţa-laolaltă a terminat discuţia şi am putut să ne continuăm drumul. Între timp, mă preocupam deja de nepotrivirile dintre dogmatica creştină şi textul biblic, mai ales cele legate de pretinsa imuabilitate a lui YHVH. Ajuns în apropierea şcolii m-am intersectat cu nişte copii destul de agitaţi, fiind nevoit să fac un mic slalom printre ei; acest lucru fiind de natură a mă irita suficient încât să-mi pierd şirul gândurilor. Şi deodată mi-am dat seama că mă întâlnisem mai devreme cu o femeie care mă abordase – nu reuşeam să-mi aduc însă aminte cine era. Pe când încercam să-mi amintesc cine era, privirea mi-a fost atrasă de decolteul generos al unei tinere domnişoare, iar acest lucru m-a făcut să mă simt dintr-odată revigorat. Am privit cerul azuriu şi însorit şi mi-am continuat drumul gândindu-mă cât de bine este că sunt viu şi pot să mă bucur de astfel de lucruri. Uitasem deja complet de întâlnirea cu acea femeie necunoscută, cu ochii de un verde decolorat.