Multe lucruri au fost scrise pe acest blog… Chiar dacă am fost perceput ca un om bântuit de trecut, de la roșcate, până la alte năluci, adevărul este că sunt un om simplu. Am renunțat demult la ideile din copilărie și adolescență – nu mai vreau să se cutremure lumea la auzul numelui meu. Nu am, la urma urmei, decât un singur vis: îmi doresc o casă la curte. Am avut, de două ori în această viață, și banii și oportunitățile pentru a-mi împlini acest vis. Iar de fiecare dată, mândria și pretențiile mele au dus la năruirea tuturor speranțelor.
Prima oară am căutat prea mult, iar prețurile o luaseră razna, așa că am intrat în panică și am cumpărat un apartament cu două camere la bloc. A doua oară, am fost prea exigent – nu am dorit decât o casă în anumite zone din București, iar cum asta nu s-a putut din cauza prețurilor prea mari/banca nu-mi oferea decât o anumită sumă, m-am trezit din nou la bloc. A treia oară, dacă mi se va mai ivi ocazia, nu voi mai face aceeași greșeală; ajunge de două ori. Întrebarea este dacă va mai exista o a treia oară. Deoarece, în următorii 17 ani, nu văd de unde aș putea face rost de suma necesară, fiind blocat de o rată mult prea mare la bancă. Așa că, dacă vreun miliardar filantrop citește asta, îi solicit să-mi trimită 100.000 €, chiar dacă, din fericire, nu vând nicio poveste tragică. Desigur, aș putea cumpăra o căsuță modestă, undeva la vreo 40-50 de kilometri de București, dar nu intenționez să părăsesc acest oraș decât după vârsta de 50 de ani. Se spune că banii nu cumpără fericirea, dar toată lumea știe că această afirmație nu este una complet adevărată. Deși am văzut boschetari extrem de fericiți, întotdeauna este loc de mai bine.
Îmi place pământul. Îmi place să merg desculț prin iarbă, dimineața, prin roua rece. Să stau într-un șezlong, la soare, în spatele unui gard înalt, fără să fiu văzut de nimeni. Să intru și să ies din propria casă, fără ca perechi de ochi răuvoitori să mă fixeze. Să nu depind de nimeni și de nimic, decât de propriile forțe. Poate îmi voi îndeplini și acest vis, înainte să mor. Sigur, de parcă mi-aș fi îndeplinit vreunul până acum.
Pingback: Cum se face un blog « Ilarie
Pingback: Şedinţa | Caius
Pingback: De livore « Ioan Usca
Pingback: tradarea de sine « Rokssana's Blog
Eu am terenul, 1000 mp in Voluntari la 50 m de padure … nu am bani de casa … asa ca daca milionarul care iti trmite tie 100.000 € este un tip sufletit .. il rog sa imi trimita si mine 50.000 € 😀
ApreciazăApreciază
Să sperăm. 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: „Un neam, un om, o chemare“ « Hai ca se poate!