Greșeala

Înainte de a citi cele ce urmează, recunosc, sunt într-o pană de inspirație teribilă, iar cele de mai jos constituie o poveste reală, auzită de la cineva. Atenție! Unele elemente de limbaj pot fi considerate triviale.

Faceți cunoștință cu Gogu: un țigan de vreo 56 de ani, angajat la o societate de stat din București. Căsătorit, cu copii mari de acum, așteaptă să achite creditele pentru a putea ieși la pensie. Are însă prostul obicei de a merge la curve. Într-una dintre aceste zile, o razie a poliției îl surprinde cu pantalonii în vine, într-o cameră a bordelului, alături de o prostituată. Este legitimat și i se întocmește un proces verbal de constatare.

La vreo trei săptămâni, aproape uitase de eveniment, când găsește un plic în cutia de scrisori. Gogu are, de ceva vreme, probleme grave cu vederea. Nu poartă însă ochelari și nici nu vrea să se opereze, pentru că, „Ce, să mă duc să-mi bage ăia lasere-n ochi?!” Mijește ochii, încercând să distingă ce scrie pe plic, însă nu reușește.

Trebuie să fie factura la lumină,” își spune în gând Gogu. Se duce în apartament și-i înmânează plicul soției sale. „Fă, vezi că am primit un plic, cred că e factura la lumină,” rostește Gogu, pe un ton ușor plictisit. Aceasta ia plicul, vede ce scrie pe el și nu zice nimic. Îl deschide încet și începe să citească. „Numitul Gogu… amendat pentru solicitare de servicii sexuale…” îngăimă aceasta cu voce tremurândă. „Fire-ai al dracului de nenorocit!„, se enervă aceasta și începu să-i care lovituri, pe unde apuca. În acest timp, Gogu încerca să se apere, zâmbind și gândindu-se că poate ar trebui să-și facă totuși ochelari.

Anunțuri

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Felurite. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Greșeala

  1. Pingback: suntem emotii « Rokssana's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s