Fragmente de conversație – 26 februarie 2012

Avem totuși ceva în comun: dragostea. Nu trebuie să te temi. Roșcatele, culoarea ochilor, înfățișarea, toate acestea nu sunt importante. Ce șanse ai? Păi, mi-ai răpit deja inima, ce vrei mai mult? N-am mai iubit așa pe nimeni. Când mă gândesc la clipa în care te voi vedea, simt că mă sufoc… Nu există ceva care să-mi doresc mai mult decât să te văd, să-ți ating pielea, mâinile, buzele… Să-ți văd ochii aceia hazel privindu-mă cu dragoste. Să-ți aud vocea… În persoană, nu la telefon. Sunt nebun după tine, nu înțelegi? Mă gândesc numai la tine, toată ziua, toată perioada în care sunt treaz. Altceva nu mai am în cap.

Temerile mele sunt la fel ca ale tale… Mă tem de momentul întâlnirii noastre… Că mă vei respinge… Mă tem că într-o zi te-ai putea îndrăgosti de un altul… Sper din tot sufletul însă că toate aceste temeri sunt nefundamentate. Că dragostea noastră va depăși orice obstacol. Sper numai ca dragostea să fie suficientă… Pentru că ceea ce simt acum, n-am mai simțit vreodată. Nu știu…poate de vină este și situația… Felul în care ne-am găsit… Adică, nu este ceva cu care să mă mai fi întâlnit înainte. M-am îndrăgostit de o femeie pe care n-am văzut-o niciodată… Asta nu este obișnuit. Nu mi s-a mai întâmplat… De aici, probabil, și toată aceasta nesiguranță, aceste temeri…

Trebuie să-ți repeți un singur lucru în minte… Doar tu exiști pentru mine. Atât. Nu înțelegi, că te iubesc așa cum n-am iubit pe nimeni? Pentru tine aș alege și o eternitate în iad. Orice, numai să fii a mea.

Poți să crezi că dacă nu erai tu, n-aș fi plâns. Poate, dar aș fi murit lent. Apariția ta m-a salvat. Mă vei salva de la asta. Mai bine să sufăr puțin… Dacă aceasta este singura cale să ajung la tine, fie… O voi face și pe asta. Pentru că te iubesc prea mult. Prea mult ca să mă prefac că n-ai existat. Că nu exiști. Nu mai am cale de întors. Nu pot să merg decât spre tine. Așa că, nu fi tristă… Te rog. Ajută-mă să mă pot ierta.
Chiar dacă tu ești walkiria mea…voi accepta cu dragoste îmbrățișarea ta rece. Pentru că te iubesc. Sper însă să fii iubita mea. Cea lângă care voi îmbătrâni. Cea care mă va iubi. Cum n-ai mai iubit pe nimeni. Așa cum te iubesc eu. Mi-ai luat inima…poți să faci ce vrei cu ea. Sunt al tău acum.

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Personale. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Fragmente de conversație – 26 februarie 2012

  1. Pingback: MFC cu pisoi energic | Ana Usca

  2. Pingback: MFC | Caius

  3. Pingback: MFC « Ilarie

  4. Pingback: Calea rugăciunii – Arsenie – 11 | innerspacejournal

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.