Cred că a sosit vremea să mă cunoașteți, așa cum sunt. Așa cum m-a cunoscut Ea – îngerul meu drag. Puteți să-mi spuneți Diavolul, pentru că lucrurile săvârșite sunt demne de o astfel de titulatură. M-am jucat cu suflete, am mințit, am înșelat și am umilit persoane cărora le declaram iubire. Este însă o poveste lungă… De fapt, nu este chiar atât de lungă. Voi încerca să o condensez în câteva propoziții.
Era prin martie, la sfârșitul lunii, ziua când am văzut-o pentru prima oară. În scurt timp m-am îndrăgostit de ea; nu știu de ce, dar asta am făcut. Însă, în paralel, plănuiam o afacere sordidă cu o altă femeie. Când am încercat să mă opresc era deja prea târziu – încercând să-i ascund detaliile, nu am făcut altceva decât să mă afund și mai rău. Nu numai că am plănuit asta, dar m-am întâlnit, sărutat și pipăit cu acea femeie. Când, în cele din urmă, i-am pus capăt, era tardiv – răul fusese făcut. I-am ascuns cât am putut povestea, până în ziua în care a aflat-o din altă parte. M-a iertat pentru asta, deși amintirea acelui fapt o va chinui o viață întreagă. Dar asta nu este tot…
Doar în urmă cu două zile, am comis ceea ce nu trebuia făcut niciodată. Relația noastră a fost una aproape bolnăvicioasă, dar să faci dragoste la o ușă distanță de soția ta, cu cea care trebuia să fie viitoarea soție (variantă improbabilă de-acum), nu știu cum poate fi caracterizat. Mai ales, când aceasta îți cere în mod repetat să te oprești, iar tu nu o faci. Nu voi uita vreodată privirea ei – acel amestec de durere, tristețe și furie… Mi-a cerut asta, ca o ultimă dorință: să mă supun judecății celor care mă citesc. Voi ce ați face, dacă ați fi în locul ei: ați rămâne alături de Diavol sau ați pleca? Vorbiți, dacă nu vă împiedică senzația de vomă.
Per aspera ad astra 
Probabil că cea mai bună soluție ar fi să plece, pentru că, e foarte probabil că vei repeta greșeala, sau ea își va aminti mereu de aceasta, chiar dacă te va ierta. Și e greu de rezistat în astfel de condiții, oricât ar încerca un om bun să o facă.
Și pentru tine, ar trebui să înceapă o schimbare în propria-ți mentalitate. Dar nu se poate, dacă tu nu vrei. Să începi prin a te elibera de trecut, apoi prin a te învinge pe tine însuți (asta poți), prin a fi mai deschis la alte moduri de gândire și a le accepta (!) De îndrăgostit, te mai poți îndrăgosti, dar după ce schimbi ceva, sau dacă dă Domnul. 😀 Timp mai ai…
Mai e varianta să încerci să-i schimbi amintirile urâte despre tine. Cum? Făcând tot felul de gesturi care s-o încânte, muncind din greu la asta, făcând-o să aprecieze partea bună a ta. Dar nu ai voie să greșești. Amintirile nou create le pot atenua sau substitui pe cele vechi, dacă le depășesc în intensitate.
Succes!
ApreciazăApreciază
Mulțumesc pentru cuvinte.
ApreciazăApreciază
😀
ApreciazăApreciază
Esti bolnav, domne’! Cum sa-i faci asta sotiei tale?! Cum s-o umilesti in halul asta?! Cunosti sfatul meu. Du-te si impusca-te! Oamenii ca tine nu merita nimic bun!
ApreciazăApreciază
Cat adevar graiesti, diafana domnita… Oamenii ca el merita una (sau foarte multe) ca tine, probabil. Pacat ca nu te-a vrut…
ApreciazăApreciază
Uh, ce dragut! Sa inteleg ca transformam totul intr-o telenovela? :)) Oh, ma cherie, dar nici nu il voiam si nici nu imi doream sa ma vrea. Investitia mea se dorea a fi una pe termen scurt si nu pe termen lung. Ce pot sa spun? Spre deosebire de alte doamne nu ma interesa sa destram casnicia cuiva. Stiti doar despre cine vorbesc – diverse femei ce, datorita unei frustrari prea mari si lipsei de impliniri din cadrul vietii personale, isi baga nasul in familiile altora si emit diverse pretentii doar pentru ca isi aud ceasul biologic ticaind. Oh, dar am uitat un aspect important: nici eu, la randul meu, nu cunosteam informatii despre existenta alteia. Acum cine sa fie de vina? Daca ma veti intreba, va voi spune ca de vina este cel care a mintit, iar cel care a mintit isi merita soarta la fel ca si draga doamna ce se doreste a fi o doamna, dar definitia in sine ii este complet straina.
Prea mult tam-tam si prea putin timp la dispozitie. Toate cele bune! (sau nu)
ApreciazăApreciază
Ar fi trebui să fac ceea ce am fost tentat să fac prima oară, când am văzut că ai comentat: să îți trec comentariul la spam. Nu am intenționat nici să-ți răspund, dar ziua de astăzi m-a făcut să mă răzgândesc. Nu trebuia să comentezi aici – unele lucruri trebuie lăsate să moară în uitare.
Te înșeli însă: iepurele nu mai poate sări gardul, mai ales că nu sărise gardul vreo clipă. Răspunsul era, în pofida minciunilor interminabile, „nu”. Fusese „nu” de la început. Doar că mi-a plăcut să mă joc, pentru că asta fac eu: mă joc cu suflete. Asta ca să știi.
ApreciazăApreciază
Cum, mon cher? Nu observi ca suntem acuzati de faptul ca am comis „lucruri scarboase”? Ei, imi amintesc cateva lucruri, dar nu scarboase ce-i drept. Dar apoi… uite cine ma judeca! :)))
Iepurasul Bugs Bunny este tare nastrusnic si face numai rele! Tocmai ma pregateam sa-i raspund „doamnei” in cauza si sa-ti dedic un fragmentel. Era ceva despre cum ai fost doar un experiment (doar stii cat imi plac povestile si experimentele!) si despre cum momentele in care te chinuiai sa ma refuzi pentru ca apoi sa ma chemi inapoi chiar ma amuzau. Ti-am mai spus, nu? Femeile din zodia mea sunt niste scorpii manipulatoare. Nu trebuia sa-mi interpretezi zambetul inocent ca ceea ce parea a fi. Daca priveai indeajuns de atent observai un lucru pe care multi nu l-au avut in vedere: aparentele insala. Si uite asa ma mai mai distram cand tu aveai mustrari de constiinta si-mi spuneai „Nu pot sa iti spun „Nu”.”, iar eu te manipulam pentru propriul interes. Ce sa vezi?! Ne-am manipulat reciproc. Ce anume sa inteleg din asta? Ca niciunul nu a castigat? Nu-i nimic. Recuperez. Szia!
ApreciazăApreciază
Mai întâi, de ce presupui că Antag este femeie? Și acolo spune „scabroase”. Sunt sinonime, mă rog, dar… Și cine te judecă? Cine crezi tu că este Antag?
Dar este ceva ce nu înțelegi… Mie nu-mi place să pierd, iar când am comentat pe blogul tău și mi-ai răspuns astfel, începusem să pierd deja. Nu puteam răspunde la fel, mi-ai șters și comentariul acela genial și am schimbat tactica. Adevărul este că nu te-am plăcut niciun moment – totul a fost doar ca să îți schimb atitudinea faţă de mine. Iar când a apărut „propunerea”, inițial am crezut că este doar așa, o idee; nu credeam că există persoane dispuse să facă asta. Când am acceptat faptul că era ceva serios, m-am amuzat – era ocazia așteptată să mă răzbun. Ulterior s-a întâmplat ceva însă: am început să mă îndrăgostesc de ea și îi spusesem ceva despre povestea cu tine. Nu și despre faptul că a continuat după 24 martie. Dorind să-i ascund asta, m-am împotmolit în tentativa de a ieși din povestea cu tine, fără ca tu să trăncănești despre asta pe blogul tău. Deși am bănuit de la început că vei trăncăni pe blog. Prostul de mine! Toate aparenţele au fost menite să te înşele. Bunăvoința și atracția nu au existat. Nici tentația. Să fim serioși! Mă crezi în stare de asta? Ei, bine, află că nu sunt. Ceea ce am făcut ulterior a fost pentru că m-am îndrăgostit ca nebunul și nu voiam cu niciun preț să afle totul despre povestea cu tine – eram sigur că o voi pierde când se va întâmpla asta. Iar fiecare pas, în încercarea stupidă de a te menaja, ca să taci din gură, m-a afundat și mai rău. Tot teatrul pe care l-am jucat, mi-a făcut rău însă. Și, până la urmă, oalele tot în capul meu s-au spart. Ți-ai obținut, la final, răzbunarea. Acum însă, dacă tot ai comentat aici, era timpul să-ți spun adevărul.
Ne-am manipulat, într-adevăr, reciproc. Dar unul dintre noi nu știa că este manipulat. Și ghici ce? Nu sunt eu acela.
ApreciazăApreciază
La naiba! Am citit „scârboase”. Oh, graba asta. Vrei sa afli surpriza surprizelor? Aproape problema aceea nu exista si nu a existat vreodata. A fost rezolvata de la bun inceput.
Iti amintesti, nu? Imi plac povestile. Asa cum nici eu nu ti-am placut de la bun inceput pentru caracterul meu, sa-i zicem lipsit de virtuti, asa nici eu nu te-am placut pentru aerele de mironosita pe care le afisai. Ti-am spus doar ca am o imaginatie bogata. Trebuia sa ma crezi de la bun inceput. Unul dintre noi nu stia ca e manipulat? Mai degraba, niciunul nu stia cu siguranta ca este manipulat. Apropo, ma bucur ca toate oalele s-au spart in capul tau! La mai multe, mon cher!
ApreciazăApreciază
Nu a existat? Oh, nu! Sunt șocat! Good riddance!
ApreciazăApreciază
Felicitari, onorabila xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx, pentru temeritatea asumarii publice a faptului ca nu esti – asa cum s-ar fi putut crede – o mica si aproape neprihanita cocota aspiranta, bantuita de fantezii maladive, ci una rodata, perversa si veninoasa. Blestemul adresat posibililor copii ai celui ce te-a respins era oricum concludent.
ApreciazăApreciază
Îmi place că dai din gură mult. Marş.
ApreciazăApreciază
Încearcă să păstrezi un limbaj civilizat. Nu îți mai tolerez ieșirile de mahala. Voi cenzura ceea ce vei spune, pe viitor. Deși nu înțeleg de ce revii.
ApreciazăApreciază
Nu revin de dragul tau, stai linistit, draga domn xxxxxxxxxxxx. Ah, ce trist ca ai moderare la comentarii. Doar ti-am dezvaluit identitatea asa cum se pare ca ai facut si tu, la randul tau, cu identitatea mea. Cel mai probabil o sa stergi comentariul acesta – doar esti un las. Te-as sfatui sa-ti tii in frau catelul, altfel lucrurile o sa ia o turnura nu tocmai favorabila pentru niciunul, iar eu chiar nu am timp de frustrati in acest moment. Inteleg ca aveti prea mult timp liber la dispozitie, dar totusi… gasiti-va alta modalitate de a va petrece timpul (eventual cu streangul de gat).
ApreciazăApreciază
Eu nu am mult timp liber la dispoziție. Se pare că tu ai, de vreme ce tot vii și mai spui ceva pe aici. Nu trebuia să spui nimic, în primul rând.
Nu l-am șters, doar am cenzurat numele.
Cât despre urare… Ți-aș ura asemenea, dar prefer să mă abțin. Nu sunt dispus să mai cobor la acest nivel.
ApreciazăApreciază
Oh, dar eu vreau un xxxxx si la numele meu, altfel o sa dau startul unui mic circ pe blogul meu si numele cui crezi ca o sa apara?! Fii un dragut, asta daca nu vrei sa ai parte de telenovele. 🙂 Doar stii ca urasc telenovelele, dar la nevoie…
ApreciazăApreciază
Go ahead, bitch! Do your absolute worst.
ApreciazăApreciază
Ma faci sa rad, vestalo… Sigur ca stiai. Si ti s-a parut de doua ori mai incitant… Asa se explica faptul ca ai continuat sa insisti, precum si razbunarea consecutiva respingerii. Apropo de ceasuri biologice, ai reusit sa-ti rezolvi mica problema?
ApreciazăApreciază
Scuzele mele de rigoare, draga doamna, dar aproape problemele nu au legatura cu ceasul biologic. (intrebati-l pe domnul ce rol are sintagma respectiva) Nu cred ca v-ati dori sa aflati daca intr-adevar au fost rezolvate. Nu de alta, dar in cazul unui raspuns negativ s-ar putea ca iepurele ce-l supravegheati cu atat de multa grija sa sara gardul inca o data pentru ca tentatia este prea mare.
Trecand peste asta permiteti-mi sa va explic insemnatatea ceasului biologic. Se manifesta la ore fixe prin crampe abdominale ce pot fi interpretate ca fiind un ticait. In cazul in care nu sunteti sigura, va recomand sa va faceti un test de sarcina. Daca nici asa nu obtineti un raspuns concret va recomand inca un consult ginecologic. Daca ati parcurs toate aceste etape si nu aveti inca un raspuns atunci, draga doamna, va recomand un consult la cap.
PS: Cand aveti diagnosticul sa-mi spuneti. Nu de alta, dar va pot explica mai multe. (ah, umor de medicina)
PPS: Am aflat tocmai cand povestea se afla la sfarsit – asta, bineinteles, dupa ce capul mi-a fost impuiat cu diverse minciuni „Ba e alba, ba e neagra!”.
Chinuiti-va, va rog, sa-mi explicati in continuare aceasta poveste stiintifico-fantastica! Este de-a dreptul fascinanta! Insa va trebui sa ma scuzati daca nu voi mai raspunde. Asta se va intampla probabil datorita faptului ca nu voi mai fi in preajma unui calculator pentru o anumita perioada sau pentru ca pur si simplu mi-a pierit interesul. Doar timpul va decide.
ApreciazăApreciază
Tocmai mi-am mai amintit un detaliu al povestii (inocue, fara indoiala) pe care ai ticluit-o si de care acum te dezici, numind-o SF…
Desigur ca nu stiai nimic, ai aflat prea tarziu, ai fost mereu animata de cele mai nevinovate intentii etc. Taman pentru ca erai candida si marsav dezinformata i-ai cerut sa se prezinte impreuna cu sotia sa la Opera si sa defileze pe sub ochii tai necunoscuti si inofensiv-curiosi, pesemne. Nicidecum pentru a-ti satisface aviditatea de carne proaspata si perfide umilinte aplicate inocentilor nebanuitori. De, era singura cale de a hotari daca vrei sau nu „marfa”, daca noptile pe care planuiati sa le petreceti impreuna la hotel aveau sa se realizeze… Dupa vizionare (surpriza!) ai decis ca-l vrei, lucru care nu s-a mai schimbat ulterior, indiferent cate adevaruri sau minciuni ti-a tot spus, incercand sa te determine sa renunti.
ApreciazăApreciază
Cum spui tu, domnisoara (?) C… Desi nu inteleg pentru ce m-as chinui eu sa-ti explic o poveste – cam morbida – a carei autoare ai fost chiar tu. Insa, daca insisti si mi-o ceri cu infrigurare, poate voi face efortul de a-mi reaminti toate detaliile scabroase…
ApreciazăApreciază
Damn…you really fucked it up this time.
ApreciazăApreciază
Yes, I did.
ApreciazăApreciază
waw. tu esti bolnav rau omule
ApreciazăApreciază