Despre religia iepurilor

1 septembrie 1869

Discuțiile mele cu iepurele ating adesea chestiuni religioase. Trebuie să spun că iepurele este un adversar convins al teismului și consideră că toți zeii au fost plăsmuiți de către om. Nu spun că nu sunt de acord cu el – este ușor să vezi asta citind toate așa-zisele sfinte scripturi ale tuturor popoarelor, dar eu sunt de părere că există un Creator, un Început al tuturor lucrurilor, un Ceasornicar celest care a reglat atât de bine acest mecanism al lumii încât merge de la sine, fără să necesite ajustări periodice. Iepurele nici măcar asta nu crede – el spune că suntem născuți din haos și în haos ne vom întoarce, iar funcționarea mecanismului universal este matematică, forțată să fie așa de legea imuabilă a gravitației, a forței centrifuge și a celorlalte forțe care guvernează materia. Pe scurt, consideră sursa universului inexplicabilă, enunțând posibilitatea ca universul să moară și să renască periodic, atunci când își epuizează ”forța vitală”, iar noi suntem doar un exemplu aleatoriu de ființe, și după noi se vor naște poate ființe de un alt soi. Despre creștinism are o opinie foarte proastă. Dar, așa cum poate v-ați obișnuit, îl voi lăsa pe iepure să vorbească, printr-un scurt eseu despre religie.

Ființele umane sunt cu certitudine cele mai stranii din această lume, fiind singurele care și-au făcut zei și se închină la ei, sperând la viața veșnică, deși au dovada clară că nu au existat de-a pururi și nu au vreun exemplu în natură de existență perpetuă. Noi, iepurii, știm că suntem pieritori; că din neant am venit și tot acolo ne vom întoarce. Există, bineînțeles, și alte ființe care au un comportament straniu. Un filosof al vremurilor recente, Arthur Schopenhauer, afirmă că a văzut maimuțe privind spre stele și s-a întrebat dacă nu cumva și acestea cugetă și vor să afle tainele cerului. Dar, uneori, și câinii privesc nelămurit pe fereastră, iar asta nu înseamnă nimic.

Pentru unii, dintre care îl amintesc pe Chateaubriand, nu este nevoie de dovezi raționale că Dumnezeu există. Ei privesc doar ”minunile naturii” și gata, sunt convinși: Dumnezeu există! La fel și cu nemurirea sufletului: Chateaubriand are dovada imortalității spiritului omului în morală și sentiment. Găsesc extrem de interesant acest fenomen: nu numai mințile slabe sunt seduse de cântecul psalmilor, ci și oamenii de geniu, dovadă a faptului că până și aceștia nu își află locul în această lume și caută o alta; o iluzie, o minciună, o glumă spusă seara, în jurul focului, de un păstor prostuț pe nume Abraham. Să amintesc doar de Pascal, La Bruyère și Leibniz, ca exemple de credincioși neașteptați în zeul inventat de iudei.

Citind ”Geniul creștinismului”, nu am putut să nu observ că lipsește orice referire la Inchiziție. Surprinzător? Deloc: nu poți face apologia unor astfel de barbarii. În rest, am găsit o colecție de sofisme și de naivități care nu m-au surprins, știind că această carte a fost și pe gustul sălbatecului Napoleon, acel monstru care dorea să dărâme Versailles. Chateaubriand pare să nu-și fi însușit nimic din înțelepciunea lui Montaigne, și suferă de orbire atunci când susține că nu vede antropomorfismul scrierilor Bibliei. Pentru el, acelea nu pot veni de la oameni, ci sunt de la Tatăl. Caraghios! La fel de caraghios ca și faptul că arabii cred că Dumnezeu și-a trimis un arhanghel să-i șoptească la ureche unui analfabet pedofil o carte sfântă. O carte sfântă care nu aduce nimic nou, nimic original, nici măcar o singură idee care să merite să fie păstrată, demonstrând că mulțimile de credincioși sunt formate în majoritate din ignoranți. Aici, nu mă pot abține să nu mă întreb dacă nu cumva acei gânditori enumerați mai sus aveau ori teamă de Biserică, ori niscaiva interese să susțină că există Dumnezeu. De pildă, Chateaubriand întrevăzuse posibilitatea de câștig material dintr-o scriere în favoarea creștinismului, după zece ani de prigoană, de tăcere a clopotelor, de transformare a bisericilor în depozite, într-un moment în care poporul era predispus să revină la religie și să refacă altarele distruse. Oare nu cumva și ceilalți erau interesați să susțină un zeu iluzoriu?

Din fericire, astăzi, alături de Schopenhauer, avem o serie de gânditori care au început să se elibereze de stavila pusă rațiunii de Biserică timp de un mileniu și jumătate. Lipsiți de pericolul arderii pe rug pentru opiniile lor, aceștia au început să arate cărțile sfinte ale religiilor lumii așa cum sunt: încărcate de naivități, barbarisme și neadevăruri.

Cea mai bună dovadă privind inexistența lui Dumnezeu, după umila mea părere iepurească, este reprezentată tocmai de această lume, de sălbăticia sa. Chateaubriand spune că păsările cântă pentru om; că totul este frumos în această lume, arătând acel optimism dezgustător manifestat anterior de Spinoza sau Leibniz; eu spun că n-a privit destul de aproape, pentru a vedea cum fiecare ființă o devorează pe o alta, cum totul este un joc sinistru al morții și al durerii, al lipsei de speranță. Ce rău au făcut iepurașii, vă întreb? Care este păcatul nostru originar, pentru care suferim, pentru care suntem vânați și uciși chiar și în casele noastre? Răspundeți la asta, dacă puteți; fără să recurgeți la credința barbară că am fost creați pentru folosul omului; al omului, al urșilor, al lupilor, al vulpilor și al șerpilor, nu-i așa? Asta poate fi doar răspunsul unor sălbatici din pustiurile Sinaiului, care trăiau acum trei milenii în corturi. Ei sunt de înțeles – nu știau multe; dar Spinoza, Cartesius sau Leibniz?

Acești gânditori, contaminați de iudaism, de trufia unor oameni pentru care până și universul, cu miliardele sale de stele, a fost creat pentru om, ignoră cruda realitate. Dacă această lume este creată, atunci acel creator este unul lipsit de milă. Și atunci, de ce v-ați închina unui asemenea creator, numai de frică? Eu îl resping – nu am nevoie de asta, nu voi sta în genunchi în fața unui sălbatic sângeros și voi îmbrățișa bucuros neantul fără chip, la fel ca omonimul meu byronian. Dacă păsările cântă pentru om, pentru cine răsare, poate chiar în această clipă, o stea dublă, magnifică, una cu reflexii de roșu și galben, cealaltă cu nuanțe de albastru și alb, într-o galaxie aflată la miliarde și miliarde de kilometri de noi și a cărei lumină nu va ajunge nicicând să fie văzută de om? Se desfată cumva Dumnezeu cu acest spectacol celest? Mă îndoiesc.

Niciun iepure sălbatic nu a murit de bătrânețe. Dacă noi, iepurii, avem un rost pe această lume – să fim hrana bestiilor, a animalelor mai mari și mai puternice decât noi, voi, oamenii, vă îndreptați spre hâdul mormânt, spre a fi hrană viermilor. Câtă noblețe în acest destin, într-adevăr!

Manfred Antonovici Mamonov

Reclame

Despre Ragnar

Nu mă căutaţi, pentru că nu sunt aici. Sunt pretutindeni... Sunt nicăieri... Am devenit una cu întunericul... Sunt numele rostit de mame la ceas de noapte, atunci când vor să-și sperie copiii. O șoaptă uitată în grădina paradisului ruinat. Coșmarul ce tulbură somnul abisului. Sunt eu: Ragnar.
Acest articol a fost publicat în Daimon Q.. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Despre religia iepurilor

  1. Iosif zice:

    Specia rational-sentimentala (homo sapiens) se afla de milenii într-o stare de adormire,inconstienta,realizata de filosofi si filosofiile care au avut si au ca obiectiv rastalmacirea,distorsionarea Adevarului Absolut,pentru ca nu cumva masele (turmele) sa aiba acces la cunoasterea LUI,sa fie eliberete din sclavia omului zeu (omul faradelegii) iar astfel eliberate ‘vindecate’,( turmele ) sa cunoasca si sa beneficieze de autentica viata eterna a IUBIRII ABSOLUTE *DUMNEZEU*…
    Personal nu pot accepta un dumnezeu al religiilor,care-si impune prin fortza principiile punând interdictii precum: „…Nu lua,nu gusta,nu atinge cutare lucru .” (Col. 2)

    Apreciază

    • Ragnar zice:

      Rămân la convingerea că oamenii nu pot cunoaște un eventual Creator. De aici, rezultă că orice vorbărie metafizică despre acest subiect este o pierdere de vreme. Ceea ce spui tu despre Dumnezeu este ceea ce crezi tu, ceea ce ai vrea tu să fie. Ar fi și un gest extrem de arogant ca omul să creadă că Dumnezeu îi vorbește. Ce-ar putea vorbi o furnică, o gânganie minusculă cu Acela care a creat universul? Nimic. Așadar, orice dialog pe subiecte metafizice este inutil și, în același timp, caraghios. Din acest motiv a și renunțat filosofia la metafizică: nu poți vorbi/scrie despre ceea ce nu poți percepe/cunoaște. Desigur, poți să aduci argumente mult mai substanțiale că lumea asta nu este creată, cum a adus… Manfred, iepurele. Dar asta-i altă poveste.

      Apreciază

      • Iosif zice:

        Daca luam în considerare si credem Cuvântul Scripturilor,vom observa ca Dumnezeu se reveleaza în Om si ca, dealungul istoriei evolutiei,de la Eden pâna la Golgota,EL,S-a revelat prin oameni ascultatori,Patriarhi,Prooroci alesi,”unsi”,carora le-a vorbit direct,prin Duhul Sfânt,ceea ce avea sa transmita multimilor,avertizându-i întotdeauna ,dîndu-le timp de gândire (pocainta),înainte de a provoca dezastrele mortale ale neascultarii si încapatânarii omului inteligent,rational-sentimental. Vezi,”Potopul,Sodoma si Gomora,Ninive…

        Apreciază

      • Ragnar zice:

        Dacă ar fi să credem… Dar atunci, de ce nu am crede și Zend-Avesta, Rig Veda sau Coranul? Toate spun povești fantastice despre zei și oameni.
        Dumnezeul biblic este o creație a omului. Cine neagă asta și a citit Biblia are ceva probleme cu rațiunea. Nu poți să nu vezi antropomorfismul cuvintelor din Biblie atribuite lui Dumnezeu.

        Apreciază

    • Iosiif zice:

      Pai,chiar asa ! Am contestat eu „Zend-Avesta,Rig Veda sau Coranul” ?(!)…

      Apreciază

      • Ragnar zice:

        Nu știu cum să spun, dar… Nu poți fi de acord simultan și cu dualismul Zend-Avesta, cu politeismul Rig Veda, cu ideologia islamului și cu Mielul lui Dumnezeu. Ar fi absurd.
        PS: Comentariile tale intră destul de des la spam. Ai supărat pe cineva și te-a trecut la spam?

        Apreciază

      • Iosif zice:

        Tu stii,dragul meu „Ragnar” ca IUBIREA,printre multe alte îsusiri,o are si pe aceea de a „…crede tot…”
        Daca am suparat pe cineva,eu nu stiu,însa stiu ca Adevarul Absolut,nu este usor de acceptat,deoarece provoaca suferinte si dureri mortale, materiei,trecatoare,relative’nselatoare…:)

        Apreciază

  2. Iosif zice:

    Tot respectul pentru… „Daimond Q” ! Totul tine de capacitatea perceptiei fiecarui individ în parte,iar cea mai elevata cunoastere este „Revelatia”,(ungerea) care „… nu atârna nici de cine vrea,nici de cine alearga,ci de Dumnezeu,care are mila.” (Rom. 9)

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s