Ad astra per alia porci

Postările pe acest blog nu numai că vor fi ceva mai rare, ci vor avea de suferit și la nivel calitativ. Experimentez o nouă strategie, care implică ieșirile mai dese și mai lungi pe perioada caldă „la iarbă verde„. Intenționez chiar să ofer o șansă excursiilor de week-end. Evident, timpul meu liber se va reduce în mod considerabil, ceea ce se va răsfrânge inclusiv asupra timpului acordat scrierii articolelor; lucru care le va afecta în mod neîndoielnic și calitatea. Nu că ar fi fost una extraordinară înainte de asta, totuși…

De ce această schimbare? Chiar dacă asta va veni ca o surpriză, din când în când, îmi propun să efectuez câte o mică schimbare în viața mea. Numai caietele cu coperți roșii știu câte planuri am făcut și desfăcut, de-a lungul timpului. De exemplu, prin anul 2000 îmi propuneam să mă apuc de scris poezii. După vreo trei tentative, constatând lipsa de talent, puneam capăt acestei activități.

Aș putea încerca să dezvolt orizontul tentativelor mele literare prin introducerea unor sonete sau a unor haiku. Come on! Lirismul „matematic” nu m-a atras niciodată. Dacă sonetele le pot accepta, haiku însă… Adică, poezii de 17 silabe?! Cât de greu e asta? Să vedem:
Flori albe de măr
Purtate de vântul rău
Într-un loc străin.
Whoaaa! Sunt talentat, sau ce? Îmi pare rău, dar nu pot aprecia acest gen de poezie. Nu văd vreun talent deosebit în a scrie haiku, mie mi-a luat doar două minute; din care vreo 20 de secunde am numărat silabele. Trebuie doar să știi să desparți cuvintele în silabe și să cauți să ai o exprimare „poetică„. Un sonet clasic englezesc, în pentametru iambic, necesită însă ceva talent și muncă. Poate voi încerca, când voi avea timp. Dacă va ieși ceva acceptabil, îl voi publica.

Însă, în absența timpului liber, voi scrie despre ceva ce nu impune un efort intelectual prea mare: despre mine. Chestii precum obsesiile mele legate de vestimentație, muzică, life-style etc. Dacă vreți, sfaturile mele pentru o conduită macho ireproșabilă.