Focul

Era începutul lunii septembrie, iar vacanța de vară era pe sfârșite. Cu o zi înainte, tânărul își murdărise pantalonii de smoală, ajutându-l pe bunicul său să termine un butoi de 400 de litri. În acea dimineață îi ceruse unchiului său niște benzină, pentru a-și curăța pantalonii cu pricina. Luase sticla cu benzină și se dusese în spatele casei bunicilor, cu intenția de a se apuca de treabă. În timp ce freca urmele de smoală cu ajutorul unei cârpe îmbibate în benzină, un gând îi trecu prin minte. O amintire a unei zile friguroase, a unei perechi de palme pe obrajii înghețați, a unui strigăt lăuntric de neputință și a unei promisiuni de răzbunare, șoptită ca pentru sine.

În acea seară, s-a dus la culcare ca de obicei în camera sa, care era separată de restul casei printr-un hol mărginit la ambele capete de uși. Nu avea însă nicio intenție de a adormi. S-a întins în pat și a așteptat în liniște ca să adoarmă ceilalți. Era trecut de miezul nopții și o liniște adâncă se lăsase în casă. Afară, doar ici și colo se mai auzea câte un lătrat de câine, care tulbura tăcerea ce pusese stăpânire pe întregul sat. Convins că ceilalți au adormit, s-a ridicat încet din pat. Pentru a nu da nimic de bănuit, s-a îmbrăcat cu pantalonii pe care-i curățase de smoală în acea zi, și care miroseau puternic a benzină. Într-unul dintre buzunarele acestora se ascundea însă o sticlă mică de benzină și o cârpă. După ce a ieșit din casă, se furișă, ușor agitat, spre proprietatea vecinilor bunicilor săi.

Afară era un întuneric aproape perfect, numai câteva stele zărindu-se ca niște licurici stingheri în mijlocul unor nori rătăciți. Iluminatul stradal era închis de câțiva ani, primăria nepermițându-și să mai plătească facturile. Ajuns în dreptul gardului vecinilor, se opri preț de o clipă, ezitând puțin. Scoase însă apoi sticla și-i desfăcu dopul, înfundând-o cu cârpa ce-o avea pregătită. În momentul următor a aprins-o, aruncând-o peste gard către ținta sa. A tresărit ușor, atunci când a auzit zgomotul făcut de spargerea sticlei. Fu surprins de rapiditatea cu care s-a răspândit focul și rămăsese încremenit privind dansul straniu și înșelător al flăcărilor gălbui. Se dezmetici însă brusc și o luă la fugă. După ce ajunsese în punctul în care drumul o lua la stânga, în urma sa începuseră să se audă strigăte și zarvă. Un râs sinistru se dezlănțui atunci, auzit numai de el și de demonul care se afla înlăuntrul său.

În casă însă lumea se trezise, atunci când a intrat. În acea liniște afurisită, auziseră pesemne zgomotul făcut de pașii săi în timp ce alerga. „Ce se întâmplă?„, îl întrebă bunica sa, ridicată în capul oaselor. Mintea sa lucra repede, pentru a inventa o poveste plauzibilă. „Nu știu, am ieșit până afară și am auzit zgomot. Am ieșit în stradă și cineva a trecut alergând pe lângă mine. Apoi am văzut foc și m-am speriat, și am luat-o la fugă spre casă.” O minciună aproape penibilă, dar oare îl crezuseră? „Miroși a benzină„, adăugă bunica sa suspicioasă. „Păi da, de la pantaloni, că i-am curățat azi de smoală, cu benzină„, rosti tânărul cu o voce nesigură. Între timp, toți cei din casă se ridicaseră din paturi și fusese aprinsă și lumina. Bunicul său ieșise afară, să vadă ce se întâmplă. Informațiile aduse de acesta, cum că cineva pusese foc la vecini, făcuseră ca spusele sale să pară cusute cu ață albă. „Tu ai pus foc?„, îl chestionă bunica sa, în timp ce toți ceilalți îl priveau cu ochi iscoditori. „Nu, ce crezi că sunt nebun?!” Tânărul începuse să se dezvinovățească într-un mod aproape violent. „Dacă era să fac asta, mă îmbrăcam cu pantalonii ăștia, mirosind a benzină?” Logica tânărului era aproape ireproșabilă.

Într-un final, toată lumea a crezut că nu fusese altceva decât o coincidență bizară. Nepotul lor drag, cu o imagine impecabilă, nu putea săvârși o astfel de ticăloșie. Mă rog, toată lumea cu excepția bunicii sale. Aceasta văzuse probabil ceva în privirea sa, ceva ce o speriase. Însă, în timp, și aceasta va uita acest gând răzleț. Ceea ce va învăța tânărul din această experiență va fi că orice acțiune hazardată comportă riscuri prea mari. Dacă, pe viitor, urma să mai comită astfel de fapte, acestea trebuiau plănuite în mod amănunțit. De data asta scăpase însă.